Poveste intre doua lumi

Dupa o relatie incheiata de 7 ani,am ales sa-mi petrec urmatorul an din viata mea singura…nu simteam nevoia sa fiu langa cineva,sa am pe cineva…imi era bine asa,incepusem sa ma obisnuiesc.Dar bineinteles ca soarta mi-a scris povestea asa cum a vrut ea.L-am cunoscut pe El,vara trecuta,pe internet.Am vorbit mult…mult de tot.Zile si nopti intregi vorbeam despre orice in lumea asta,despre viata,despre moarte,despre copii,despre oameni,despre NOI…cel mai mult ne placea sa vorbim despre NOI.Am simtit amandoi la fel,ne doream la fel…s-a nascut o iubire,era o iubire frumoasa,curata,eram mandri de NOI si de iubirea noastra.El facea parte dintr-o lume urata,cruda,o lume in care nimeni nu isi doreste sa ajunga,El a ales sa fie acolo, si-a dorit asta,era decis sa ramana acolo…eu,faceam parte dintr-o lume in care eram inconjurata de suflete curate si sincere,ce paradox al vietii,eram doua suflete la fel…doua suflete pereche cu ocupatii atat de diferite…facand parte din doua lumi total diferite.M-am izolat de toata lumea, nu faceam nimic altceva zile si nopti la rand decat stateam la calculator.Vorbeam ore intregi,de seara si pana dimineata in zori…ne iubeam,eram atat de fericita.Intr-o seara El mi-a spus ca a luat cea mai mare hotarare a vietii lui,aceea de a-si parasi lumea,de a renunta la tot ce traia si ce facea acolo doar pentru a ajunge aici langa mine,pentru NOI si pentru dragostea noastra. Eram fericiti,nu visam decat la o zi:ziua in care va avea loc MAREA INTALNIRE.Ne faceam tot felul de scenarii,de planuri,cum va fi acea zi,ne-o imaginam la fel….visam la fel.Apogeul iubirii noastre a fost atins de cererea in casatorie pe care El mi-a facut-o dupa doua luni de cand ne “traiam”iubirea(in conditiile in care o puteam trai).Eram atat de fericiti,ne-am ales verighetele pe net,am hotarat apoi sa ne logodim pe net,pentru a ne simti si mai legati unul de celalalt.Cum sa facem asta pe net la o distanta de 4200 de km?simplu,cu doua verighete tatuaj pe degetul inelar,fiecare purtand in acea verigheta initiala celuilalt.Am facut-o si pe asta,eram atat de mandri de verghitele noastre tatuaj,mereu ni le aratam la camera si mereu radeam spunandu-ne ca atunci cand ne vom intalni ne vom arata mainile fiecare sa ne putem recunoaste mai usor. Eram nebuni stiu,dar era o nebunie A NOASTRA…ne placea sa o traim.A urmat apoi ziua mea, zi in care am avut parte de surpriza vietii mele.M-am intors de la serviciu si am gasit in fata casei un domn care avea sa-mi inmaneze o cutie imensa in care se afla un superb buchet de 27 de trandafiri galbeni si o felicitare pe care scria:CRED IN TINE SI IN DRAGOSTEA NOASTRA! Era de la El…am inmarmurit,nu ma asteptam,desi era la asa o distanta facut tot posibilul sa-mi ofere acest buchet de flori de ziua mea.Ma iubea,ma numea “sfanta” si “icoana” si imi spunea mereu ca eu sunt icoana din sufletul sau la care El se inchina pentru iubirea pe care i-o port.Imi spunea mereu ca traieste pentru mine.Era minunat,era deosebit,era amuzant,copilaros, dragastos,stia sa ma asculte,sa ma inteleaga.Atunci cand imi erau zilele urate si plangeam ma suna si imi spunea ca nu vrea sa aiba o sotie plangacioasa,atunci ma facea sa rad…eram fericita.Au trecut asa 6 luni de zile…o jumatate de an,am intrat in luna in care El trebuia sa vina acasa,numaram zilele amandoi,eu il asteptam iar El nu mai avea rabdare pana ajunge aici, langa mine.Imi spunea mereu ca s-a nascut pentru mine,ca simte El asta si ca locul lui e aici langa mine.Eu atunci il asteptam si mai mult,eram nerabdatoare,imi spunea mereu ca va sti sa ma rasplateasca pentru toata rabdarea si intelegerea cu care eu l-am asteptat atata timp.Cu 6 zile inainte sa vina acasa,seara l-am asteptat ca de obicei sa intre pe mess,am vazut ca intra si am inceput sa-i vorbesc,dar…mi s-a raspuns in engleza,un coleg de-a lui m-a anuntat ca El a fost victima unei explozii si este foarte ranit,in coma,inconstient si totul depinde doar de Dumnezeu si de corpul lui daca rezista sau nu.Am simtit ca ma prabusesc,imploram Cerul sa il ajute,pe El il rugam sa lupte si sa reziste,pe mine ma rugam sa am puterea si intelepciunea de a sti cum sa depasesc aceste momente.Au urmat apoi zile de teama,de chin,de asteptare,unde ,cui si ce sa-i spun?Plangeam,eram sfasiata de durere,de teama,cine sa ma ajute si cu ce? eram devastata,s-au scurs zilele pline de chin,zilnic colegul lui imi aducea vesti despre El.Timp de 11 zile am asteptat,simteam ca ma sufoc,nu stiam ce sa fac,era atat de departe de mine.Nu puteam ajunge la El nici eu nici familia lui(niciunul dintre noi nu am putut obtine viza)si asta durea cel mai tare:neputinta.Am facut un filmulet cu vocea mea,in care il rog,il implor sa lupte si sa reziste,am trimis filmuletul pe net colegului sau si acesta i-a dus laptopul la spital…ii punea mereu filmuletul de la mine,stiam ca acesta il va ajuta sa se trezeasca din coma,sa-si deschida ochii.Asa s-a si intamplat.In implorarea mea,si-a deschis ochii dupa 11 zile de coma.A intins mana spre laptop,nu putea vorbi,era ars la gat,dar imi mangaia poza de pe monitor si plangea. I-a spus colegului sau ca simte o mare durere si intreba mereu ce stiu eu despre El…ce am aflat eu,cum ma simt eu.A cerut pix si foi medicilor,mana dreapta ii era ranita,a scris cu mana stanga un mesaj:CRED IN TINE SI IN DRAGOSTEA NOASTRA!Colegul sau a facut o poza acelui mesaj si seara mi-a trimis-o pe net.Eram atat de fericita,nu stiam cum sa multumesc Cerului ca ne-a ajutat,ca ne-a fost vazuta dorinta si iubirea…a luptat eroic timp de 11 zile doar pentru NOI si pentru iubirea noastra,isi dorea enorm ca aceasta poveste a noastra sa ne devina realitate.A doua zi…a intrat iar in coma si dupa 4 zile am fost anuntata ca El nu va mai veni niciodata.S-a stins din viata cu numele meu pe buze,cu mana intinsa spre laptop…In momentul in care colegul lui m-a anuntat ca El a incetat din viata,am simtit o durere cumplita in tot corpul, simteam ca ma sting,nu imi venea sa cred,aveam impresia ca viata imi joaca o farsa,ca isi bate joc de mine,ma simteam atat de ranita de viata si de folosita.Si asta nu e tot,eu am fost prima persoana pe care au anuntat-o,eu a trebuit sa-i anunt parintii.Dupa trei saptamani de chin si de asteptare,intampinand foarte multe dificultati,am reusit sa-l aducem acasa,langa noi.MAREA INTALNIRE a noastra a avut loc in aceste conditii,El in sicriu si eu la capataiul lui,toate astea avand loc pe 24 decembrie,in ajunul Craciunului,cand in fiecare casa se fierb sarmale si vin colindatori la usa,eu l-am ingropat pe omul pe care l-am iubit enorm si caruia trebuia sa-i devin sotie luna aceasta pe 20 februarie.De aceea am ales sa-mi scriu aici povestea,in memoria lui si in numele iubirii pe care i-am puratat-o.Acum este ingerul meu,stiu si simt ca ma vegheaza de acolo de unde e!Asa a inceput povestea noastra…intre doua lumi,asa a fost traita si ata a ramas…POVESTE INTRE DOUA LUMI!