Nu credeam ca voi ramane asa dezamagita atunci cand visam la o relatie cu el…dar voi incepe sa-mi descarc gandurile aici.Il cheama Ciprian.La fizic ii exact cum mi-am dorit intotdeauna un baiat, inalt,frumos, brunet.Perfect pentru mine.Mi-am dorit foarte mult sa fie al meu si dorinta mi s-a inplinit desi nu stiu nici acuma de ce l-am dorit asa mult si l-a avut dar nu pt mult timp…Eu il vedeam aproape zilnic,daca se nimerea sa ma vada si el, ne salutam, ma inroseam toata, ma emotionam.Stiiam cate ceva despre el de la cunostinte comune dar nimeni nu stiia ce mult imi place,prietena nu avea si in toate situatiile in care puteam sa ne vedem ii zambeam, vedeam ca ii timid dar imi placea ca ne intalneam privirea. Eram dezamagita cand vedeam ca timpul trece si din partea lui nu primesc mai multa atenie, nu stiiam ce sa cred.A urmat o perioada cand nu l-am mai vazut deloc fiind plecata din orasul meu pana in toamna cand am primit primul semn de la el, un mesaj.Nu pot sa ma exprim ce fericita m-am simtit in momentul ala.Mi-au trecut o multime de ganduri, cum a facut rost de nr meu, cum s-a gandit la mine desi eram de o luna plecata…fericita pe deplin. Am inceput sa comunicam, ma suna, vorbeam prin mesaje…radiam de fericire.A venit ziua sa ma intorc acasa,el mi-a propus sa ne vedem iar dupa prima intalnire mi-am zis ca nu vreau sa-l pierd, vreau sa fie al meu.
Dupa o saptamana am devenit iubiti, ne intalneam zilnic, ma suna mereu, mesaje iarasi.Imi placea la nebunie sa fiu in preajma lui. Am primit un buchet de trandafiri rosii cand a venit in vizita la mine, l-am pastrat pana intr-o zi…a urmat o relatie de 6 luni. In tot acest timp, de la o zi la alta el se schimba…nu-mi mai dadea atentia dinainte, nu ma mai suna asa des, nu ne mai vedeam decat la 2-3 zile.Ceva nu era bine, ma gandeam mereu ce gresesc.Am avut o discutii despre asta, el zicea ca asa ii el, sa-l inteleg si o perioada l-am inteles in toate…cu munca, cu familia,cu prietenii lui dar cand era vorba de mine nu-l mai intelegeam.Am devenit suparata, nu stiiam cum sa fac sa fie bine, s anu-l pierd pt ca eu imi vedeam viata langa el dar nu a fost sa fie asa. Plangeam ca nu mai simte pt mine cum vedeam ca simte la inceput dar cu toate astea el nu incetam sa-l iubesc decat tot mai mult ii ofeream intelegere ca asta imi cerea. Ne-am certat de multe ori despre asta, el zicea ca eu sunt sensibila, ca ma cautat motive, ca ma supar din nimicuri. Nu imi oferea deloc intelegere si iubirea care o aveam odata din partea lui. Tot cu certuri, pana i-am zis intr-o zi tot ce aveam pe suflet…el foarte indiferent, imi spunea aceleasi lucruri ca eu sunt sensibila…nu imi dadea nici un argument sau sa incerce sa imi schimb parerea despre situatia in care eram, sa vad ca nu vrea sa ma piarda dar nimic:| A doua zi a trebuit sa plec iarasi, nu a venit sa ma vada ca inainte stiind ca nu ne vom vedea 2 saptamani.S-a scuzat cu diferite motive, nu le credeam oricum dar eram optimista.Dar ceva nu a fost bine, nefiind o perioada langa el, vedeam ca e rece ca nu ma contacteaza, i-am trmis un mesaj sa-mi spuna ce se intampla cu el ca sa stiu care ii situatia intre noi.Iar din ziua aceea nu am mai primit nici un semn de la el.Sunt mirata si in ziua de azi, dupa 2 luni in care nu mai suntem impreuna si nici nu l-am mai azut deloc, ce s-a intamplat, ce nu a fost bine, de ce nu mi-a spus ce am gresit.Sper sa vina ziua sa primesc raspunsurile astea dar am aflat ca de o luna si ceva are prietena, o fata de 17 ani, el avand 23, aveam aceeasi varsta.Eu nu am fost buna pt el dar o fetita din asta ii?Am trecut prin perioada in care plangeam zile intregi, eram distrusa ca il iubeam si el nu-si trece peste orgoliu sa-mi spuna in fata ce are. Incet mi l-am scos din minte ca trebuia, acuma ma lupt cu mine sa fiu tare in ziua cand ne vom vedea pt ca va fi curand. Eu gandesc matur, vedeam o relatie cu el pe viitor, dar el se pare ca el nu a vrut asta desi mi-a vorbit de multe ori de casatorie acuma rad cand ma gandesc ca l-am crezut ca vorbeste serios. Imi cunoaste parintii, eu o cunosc pe mama lui, care la randul ei se cunoaste cu parintii mei si vorbesc de multe ori dar se pare ca lui nu i-a fost rusine deloc sa ma dea la o parte fara o explicatie. Sper din tot sufletul sa vine ziua sa-mi gasesc acel baiat care nu ma va dezamagi, care ma va respecta si cel mai mul MA VA IUBI.Iar sfatul meu este sa nu stati langa cineva daca vedeti ca nu va iubeste. Eu nu vedeam din prea multa iubire si vise, dar poate asa a fost mai bine. Acuma vad altfel lucrurile si sper sa imi fie mai bine…si sa fiu mai atenta ce imi doresc pt ca se indeplineste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu